Vindecarea relațiilor de iubire prin conștientizare și terapie

Cu totii suntem, mai mult sau mai putin, raniti. Cu totii avem, in interiorul nostru, un copil ranit, cu dor, adanc, de mama si de tata. (fie ca recunoastem sau nu)

Si cu totii, la nivel de suflet si dor adanc, avem nevoie de conectare profunda si autentica, avem nevoie sa iubim profund si sa fim iubiti.

Si totusi, desi stim ce ne dorim, experimentam in viata reala, de obicei contrariul. De multe ori, din ego si din rana, alegem constient (cand deja a devenit patologie) si, de cele mai multe ori, inconstient, tiparele care ne aduc suferinta.

De ce facem acest lucru?

In primul rand, noi, ca fiinte umane, iubim asa cum am fost iubiti de parintii nostrii. Ne conectam, asa cum ne-am conectat, sau nu, cu parintii nostrii. Iubim, asa cum am vazut la parintii nostrii, si in jurul nostru.

Daca am invatat, de la parintii nostrii, si din relatia cu ei, copii fiind, ca iubirea este suferinta, atunci asta vom crea si in relatiile noastre, mai ales in cele romantice, de cele mai multe ori, inconstient.

De ce?

Din loialitate : " Si eu, cu iubire, la fel ca tine mama/tata."

Sau din faptul ca nu am renuntat, inca, la atasamentul fata de prima iubire; la barbati - mama si la femei -tata. Ori mama sau tata nu ne dau drumul energetic. Parinti care nu dau drumul copiilor energetic. ( sa fie barbat pentru o femeie/ femeie pentru un barbat)

Daca mama sta, energetic, pe locul partenerei, barbatul acela nu va putea fi fericit, cu nici o femeie, oricat de minunata si potrivita ar fi, pentru el, si nici nu o poate alege.

De ce?

In primul rand, nu o poate vedea. Si in al doilea rand, pentru ca inima lui, toata, este ocupata cu mama.

La fel este si in cazul femeilor cu tata.

Daca au existat abuzuri emotionale, energetice si chiar fizice, in copilarie, am invatat sa ne conectam prin durere si suferinta, si ne atragem pe acest tipar in relatiile noastre, mai ales in cele romantice. Si, la randul nostru, iubim creind suferinta si durere, noua si celuilalt, pentru ca asa am invatat ca este iubirea. Cu alte cuvinte, cu cat te/ ma ranesc mai mult te/ma iubesc mai mult. (Si asta se intampla la un Nivel foarte profund, la nivel de subconstient.)

Ca sa avem relatiile implinitoare, la care visam, este nevoie, in primul rand, sa ne eliberam de modelele si de tiparele de relationare si de conectare, bazate pe suferinta, preluate de cand eram copii, si sa ne deschidem inimile catre iubirea adevarata, care este bucurie si pace, placere si implinire. Sa ne dam voie sa credem, ca este posibil, si pentru noi, chiar daca nu avem vreun model, de acest fel, in jurul nostru.

Este nevoie sa ne vindecam profund, relatia cu mama si relatia cu tata, in sufletul nostru, sa nu mai vrem sa ii schimbam, nici sa ii salvam, si nici sa fim loiali, din iubire oarba, tiparelor disfunctionale de conectare si de iubire, din familie, ca sa simtim ca apartinem familiei.

Iar asta nu e treaba usoara. Este nevoie de multa dedicare, curaj si sinceritate, din partea noastra, si de multa munca interioara, in procesul de vindecare al propriului suflet. Insa cu ghidarea potrivita, cat si cu practicile si metodele potrivite, reusim, fiecare cat poate, sa ne fie mai bine, decat parintilor nostrii, si sa punem bunastarea si fericirea noastra, la picioarele lor.

Celor mai multi, dintre noi, cu sinceritate si adevarat, ne e frica sa iubim si sa fim iubiti, la un nivel profund, intim si adevarat, caci am asociat iubirea cu durerea si suferinta.

Insa, iubirea nu trebuie sa fie cu durere si nici cu suferinta. Este o alegere constienta, pe care o putem face, de a iubi, cu adevarat, cu bucurie, respect si sinceritate, daca suntem de acord cu parintii nostrii, exact asa cum au fost si cum sunt, si ne vedem de viata noastra si de destinul nostru, fara sa mai vrem sa salvam pe nimeni si sa schimbam pe nimeni.

Par cuvinte mari. Dar aceste miscari, ca sa se intample, cu adevarat, in suflet, avem nevoie de munca zilnica cu noi si de terapie.

Sa multumim, ca suntem norocosi, si ca avem acces la terapie, cat si la tot felul de metode de vindecare, in zilele noastre. Parintii nostrii nu au avut si au facut, cum au stiut si ce au putut, mai bine.

Va imbratisez cu iubire.