Împărtășește-ți Tristețea: Cum Să Fii Prezent în Momentele Grele

Nu fugi de tristetea ta.

Stai cu ea.

Stai cu ea cand apare.

Fa-ti timp sa te opresti, sa te asezi, sa respiri in asta. Nu te grabi sa reactionezi.

Fa spatiu pentru tristetea ta.

Las-o sa fie.

Nu o mai ignora,

Nu o mai bloca,

Nu o mai reprima,

Nu o mai judeca,

Nu-ti mai fie rusine cu ea,

Nu o mai transfera asupra altcuiva.

Doar, stai cu ea. Stai o vreme. Cat e nevoie.

Stai cu ea si ai sa gasesti acolo, in adancul ei,

Profunzime,

Liniste,

Intimitate,

Asezare,

Calm,

Pace,

Acceptare.

Si ai sa vezi, privind in jur, ca viata nu se opreste in loc cand esti trist/a,

Isi continua cursul.

Soarele inca straluceste.

Pasarile inca ciripesc.

Frunzele inca se misca in copaci.

Gazele continua sa zboare din floare in floare.

Si atunci intelegi, tot mai mult.

Si incepe sa iti placa sa stai cu emotia ta,

Sa stai cu tine,

Exact asa cum esti acum, exact asa cum te simti acum.

Fara sa te mai judeci,

Fara sa mai judeci viata sau pe altcineva,

Fara sa mai vrei sa schimbi ceva din ce s-a intamplat deja,

Fara sa mai vrei sa faci ceva,

Ci incepi sa te relaxezi.

Si dincolo de asta doar sa fii. Si te simti, in sfarsit, complet/a.

De multe ori fugim de emotiile noastre in afara: in critica, in judecata, in razbunare, in reactivitate, in dependente si adictii de tot felul...etc.

E mai usor sa ii judecam pe ceilalti, sa reactionam in afara, sa vrem, cu orice pret, sa ne impotrivim si sa luptam cu viata, decat sa stam cu ranile noastre de respingere, de tradare, de nedreptate, de umilinta, de dezamagire, ori de abandon. E mai usor sa aruncam cu rosii in afara in loc sa ne asumam propria responsabilitate in experientele vietii care ni se intampla.

Asa pare.

Dar de fapt, asa ne facem sa ne fie mult mai greu. Asa ramanem doar niste copii. Nu ne dam voie sa crestem. Sa ne maturizam. (Si un om lipsit de maturitate se simte, se vede. Eu, cel putin, am ochiul bine format in directia asta. Intuitia mea-vocea mea interioara autentica- nu ma minte niciodata.)

Ramanem blocati la anumite varste mici, desi avem corp de adult. Iar calitatea relatiilor noastre va fi pe masura.

Cand ne facem curaj sa stam cu emotia noastra, o putem cunoaste, in profunzime. O putem trai. Accepta. Integra. Si trece dincolo de ea. Si procesul asta ne maturizeaza.

Si asa putem vedea cu inima si putem privi cu intelepciune la ce ni se intampla.

Si apoi vedem ca nici unul dintre scenariile pe care le cream in capul nostru, din rana, nu este adevarat.

Dupa ce ne dam voie sa fim cu noi, si sa nu mai fugim de noi, putem simti cum sufletul nostru este mai plin, mai bogat, mai intelept. Putem percepe ca suntem, in esenta, un suflet in experienta asta umana, care isi da voie, pur si simplu, sa experimenteze viata, asa cum este, asa cum ii este data.

Iar din acest spatiu, mai intelept si mai curat, (care se naste din prezenta noastra curata la ceea ce ni se intampla), cand va fi sa actionam, o vom face din alta stare, din alta constiinta.

Dupa ce incepi sa practici statul cu tine, vei vedea, ca e din ce in ce mai usor si natural sa fii in emotie, sa o contii, si apoi sa raspunzi constient la ce ti se intampla, decat sa reactionezi impulsiv si sa creezi un carusel de emotii si scenarii, de cele mai multe ori neadevarate, care te determina sa iei o serie de actiuni, de cele mai multe ori nepotrivite si nealiniate la adevar, la iubire, la realitate, si, cel mai important, la sufletul tau.

Din propriile experiente in relatii am inteles ca oamenii, la durere si din durere, reactioneaza in moduri neasteptate, tocmai pentru ca le e frica sa stea cu propriile emotii si cu propriile rani. Le e frica de adevar. Si le e frica sa isi asume puterea de co-creator a propriei realitati. Asa ca pare mai usoara victimizarea.

Important/a esti tu si trairile tale. Ocupa-te de ale tale. Pentru ca nu poti si nu e treaba ta sa il schimbi pe celalalt. Nu vei reusi.

Dezvoltarea personala a fiecaruia este munca personala a fiecaruia si responsabilitatea fiecaruia.

Nu poti face treaba altuia, dar poti face foarte bine treaba ta si poti merge mai departe, in viata, invatandu-ti lectiile.

A sta cu emotiile tale inseamna de fapt maturizare. Calitatea relatiilor tale depinde de gradul tau de maturizare emotionala. Depinde de nivelul de raspuns si nu de reactie.

Pot fi tot felul de provocari in relatii. Oamenii sunt oameni. Insa felul in care tu alegi sa raspunzi tine de maturizarea ta ca fiinta.

In sesiunile 1:1 cu clientii mei minunati pun mult accept pe somatic si pe lucrul cu emotiile. Si ma bucur sa vad ca dupa un timp, (din testimonialele pe care le primesc), aflu ca oamenii cu care am lucrat incep sa isi revendice puterea interioara, le este mai usor sa stea cu sufletul lor si cu emotiile lor si incep sa iasa din tiparul reactiv, in relatiile lor, abordand o atitudine matura si constienta, prezenta, de a se comporta in propriile relatii. Apoi imi impartasesc cum asta le-a imbunatatit calitatea relatiilor lor si implicit calitatea vietii. Oameni care traiau in tiparul victimei in relatiile lor, oameni cu multe furii reprimate, oameni cu multa impulsivitate, oameni carora le era greu sa se opreasca din comportamente impulsive si reactive, lucrand cu mine, mi-au impartasit cum reusesc sa nu mai ia lucrurile personal si cum si-au schimbat comportamentul, iar cei dragi lor simt asta. Cum noul mod de a raspunde in relatiile lor le-au imbunatatit comunicarea cu cei dragi. Si cum ceilalti ii trateaza diferit, in relatii, cu mai multa intelegere si compasiune.

Caci adevarul este ca atunci cand noi ne facem munca personala cu noi le oferim si celorlalti sansa sa ne trateze diferit. Atat cat te respecti tu pe tine, te vor respecta si ceilalti. Iar exceptiile sunt excepti